Evoluție…

“Noua evoluție e plinã de informație, de douã tipuri: digitalã și analogicã. Cea digitalã este inteligența artificialã. Rezultatele analogice din biologie, clonarea organismului și unește-le acum pe cele douã cu neurobiologia. Înainte era valabilã vechea paradigmã evolutivã, unul moare, iar altul crește și dominã. Dar sub noua paradigmã, vor coexista ajutându-se unul pe altul, într-un grup necompetitiv,  independent de exterior.  Ceea ce este interesant aici, este cã evoluția devine un proces centrat individual, emanând din nevoile și dorințele individului,  nu un proces extern, un proces pasiv unde individul este la fel ca și colectivul. Deci, produci un neo-om cu o nouã individualitate și cu o nouã conștiințã. Dar asta este doar începutul ciclului evolutiv… pentru cã atunci când pornește noul ciclu, intrarea este acum aceastã nouã inteligențã. Câtã vreme inteligența se bazeazã pe inteligențã, abilitatea pe abilitate, viteza se schimbã. Pânã când? Pânã când ajungi la un asemenea crescendo încât putem sã ne imaginãm o împlinire instantanee a omului, cu potențial uman și neo-uman. Ar putea fi ceva total diferit. Ar putea fi o amplificare a individualului, multiplicarea existenței individuale.  Existențele paralele acum, cu individualul nemaifiind restrâns de timp și spațiu.  Manifestãrile acestei evoluții neo-umane, pot fi  dramatic contra-intuitive. Asta e partea interesantã. Vechea evoluție e rece. E sterilã. E eficientã, și manifestãrile sale sunt acele adaptãri sociale. Vorbești despre parazitism, dominanțã, moralitate, ok? Rãzboi, prãdare, acestea ar fi subiecte ale depersonalizãrii. Acestea ar fi subiecte ale involuției. Noua paradigmã evolutivã ne va da nouã, oamenilor, ideea de adevãr, de loialitate, de dreptate, de libertate. Acestea vor fi manifestãri ale noii evoluții. Asta e ceea ce sperãm sã vedem din asta. Asta ar fi drãguț. Un om complet auto-distructiv se simte înstrãinat, singur. E un outsider pentru comunitatea umanã. Se gândește singur, „Trebuie sã fiu nebun”. Ce nu-și dã el seama este cã societatea are, ca și el, un mare interes în pierderile considerabile și în catastrofe. Aceste rãzboaie, foamete, inundații și cutremure vin în întâmpinarea unor nevoi bine definite. Omul vrea haos. De fapt, îl va avea. Depresia, revoltele, crimele, toate acestea. Suntem atrași irezistibil de acea stare aproape orgasmicã creatã din moarte și distrugere. Sunt în noi. Ne trezim în ele. Sigur, mass-media încearcã sã dea acestor lucruri o fațã tristã, descriindu-le ca mari tragedii umane. Dar toți știm cã scopul mass-mediei n-a fost niciodatã sã elimine rãul din lume, nu? Treaba lor este sã ne convingã sã acceptãm aceste rele și sã ne învãțãm sã trãim cu ele. Puterea vrea ca noi sã fim observatori pasivi.  Nu ne-au dat alte opțiuni… în afarã de ocazionalul, pur-simbolicul act de participare la vot. Vrei pãpușa din dreapta sau pãpușa din stânga? Simt cã a sosit timpul sã-mi proiectez inadecvãrile și insatisfacțiile mele… în schemele socio-politice și științifice, ca și vocea mea sã fie auzitã.”

Mi s-a parut interesant acest monolog în urma vizionarii filmului “Waking Life” din anul 2001, o grandioasă analiză referitoare la condiția umana, un film diferit și provocator. Noi viziuni asupra individului.