Un popor speriat de bombe…

Începând de la cele mai mici detalii, atunci când lumea urcă în autobuz şi incepe să se panicheze în faţa taxatoarei în a arăta abonamentul sau a plăti biletul până la pedeapsa iminentă dată de Dumnezeu. Un lucru este clar, tensiunea creşte, iar turma poate fi dresată de un singur om care dacă ţine Biblia în mână are senzaţia că deţine adevărul suprem, are impresia ca tot ceea ce spune este valid şi trebuie respectat, de parcă a venit Dumnezeu pe pământ şi a scris Biblia personal. Biblia poate fi un mic reper moral in viata de zi cu zi, dar atât. O altă concepţie la modă: “Ai grijă ce faci că vei ajunge în iad”, doar Dumnezeu e un judecător aspru, aspru, aspru şi dacă nu mergi în fiecare Duminica la Biserica iar vecinul tău merge, atunci cu siguranţa persoana în cauză va ajunge rău. Tot felul de perspective egoiste si manipulatoare vezi la orice colţ de societate, fiecare religie e mai bună decât alta, fiecare religie se impune şi se mândreşte cu dogmele sale. Oare chiar trebuie sa ne focalizăm pe o singură ideologie? Eu personal cred că în funcţie de om e şi credinţa chiar dacă mai există diferenţe şi asemănări, cuvântul “Dumnezeu” este o reprezentaţie diferită la fiecare în parte.

În concluzie, mi se pare penibil ca această “reprezentaţie” sa o omogenizăm prin religii care işi impun mai mult sau mai puţin anumite reguli.